Din totdeauna am căutat modalități de a mă cunoaște mai bine și de a-mi îmbunătăți stilul de viață prin mișcarea corpului, prin scris și prin arte vizuale. Din acest motiv mi-am tot schimbat profesia, de la balet la regie de film, de la jurnalism la arte vizuale. În tot acest timp, deși partea creativă din mine era satisfăcută, nu reușeam să-mi găsesc acea liniște interioară și acel sentimentul de împlinire, pe care le-am găsit prin practica yoga. Până nu am pus piciorul pe salteaua de yoga, n-am reușit să înțeleg ce anume din mine tânjește după atenție.

Practica yoga mi-a deschis mii de uși interioare, mi-a oferit ustensilele de care aveam nevoie pentru a mă cunoaște, pentru a mă accepta și pentru a mă iubi. Zi de zi mă aflam pe salteaua de yoga, atât de implicată, atât de conștincioasă, gata să descopăr, gata să vindec orice ar ieși la suprafață. Devenisem atât de pasionată și interesată de tot ce însemna yoga, încât îmi dedicam tot timpul liber practicii și studiului. Deși mă aflam în mijlocul unei tornade spirituale din care culegeam cele mai bogate și înălțătoare filosofii, ideea de a fi instructor de yoga nu a venit din mine. A fost nevoie ca universul să trimită oamenii potriviți pentru a-mi pune întrebările potrivite la momentul potrivit. Prin vocea unui prieten, universul m-a întrebat, ”De ce nu devii instructor de yoga?” Pe moment mi s-a părut ridicolă întrebarea, mai ales că toată practica zilnică pe care o aveam, o consideram atât de intimă și sacră. Dar în timp deveneam din ce în ce mai conștientă de pasiunea mea pentru yoga și cu cât mă vindecam mai mult, cu atât mai mult voiam să împart și cu alți oameni tot ceea ce descopeream.