Liniște, să-ți aud respirația!

Cu ceva timp în urmă, am dat peste un citat care mi s-a întipărit în minte, ”The closest thing to speaking God’s name outloud is breathing„. Abia după ce ai simțit ce impact puternic poate avea asupra ta respirația profundă, realizezi că nu există un mod mai frumos de a explica importanța ei.

Într-adevăr, conștientizarea respirației este primul pas către Dumnezeu/Conștiința universală/Conștiința divină/Puterea supremă, spune-i cum vrei.

Primul pas poate fi parcurs oarecum fără prea multe piedici. Pentru câteva secunde putem să ne urmărim inspirația și expirația, dar când este vorba să ne accentuăm respirația , să începem să respirăm adânc, fără să ne grăbim, aici pot interveni o varietate largă de traume și preconcepții despre respirația adâncă și zgomotoasă. Încă mai am în minte vocea învățătoarei care țipa în fața clasei ”Liniște, să nu vă aud respirația!”, semn că dacă respiri puțin mai tare ești un elev neascultător și riști să încasezi o linie peste palme sau o notă scăzută la purtare. Nu mai zic dacă ai oftat în timpul orei, erai stigmatizat pe întreaga oră. ”Ce-i Rosentzweig, te plictisești? Ia ieși la tablă!” Care-i faza cu respirația și bunele maniere? De când s-a dat lege că nu-i politicos să respiri, să caști și să oftezi? Când de fapt acestea sunt modalități esențiale prin care corpul se scutură de tensiuni fizice și mentale.

Suntem atât de departe de natura umană și îmbrățișăm tot ce ne înstrăinează de obiceiuri care ne ajută să trăim mai confortabil în propria noastră ființă. Am ajuns să fim atât de deconectați de propriul nostru corp încât și auzul respirației poate fi un semn de proastă creștere. Observ asta și la unele cliente, cât de greu le este să se scuture de această preconcepție învechită și adânc înrădăcinată în subconștient și cât de greu trec dincolo de această rușine de a respira adânc din abdomen, pentru a se bucura de o stare de bine și de relaxare.

Majoritatea vine la orele de yoga pentru a se descoperi, pentru a fi mai flexibilă, pentru a-și oferi niște răspunsuri, dar acest lucru n-o să se întâmple niciodată fără o respirație conștientă și adâncă.

Sunt curioasă cum vrei să te conectezi cu sinele tău, cum vrei să simți viața curgând prin tine dacă ție îți este rușine să tragi aer adânc în tine?

Da, să respiri adânc, tare, cu sunet. Atât de adânc încât să te pot auzi și eu din capătul celălalt al sălii. Vrei să te simți în viață, dar respiri cu jumătate de măsură, vrei să te conectezi cu sinele tău, dar abia dacă îți văd corpul mișcat de respirație. RESPIRĂ, trage aer adânc până în abdomen și eliberează-l printr-un expir adânc zgomotos și simte cum te invadează o stare de relaxare și detensionare.

Respirația este esențială în practica yoga. Dacă ai scoate conștientizarea și exercițiile de respirație din yoga, întreaga practică s-ar transforma într-o simplă gimnastică. Dacă atât cauți de la practica ta de yoga, este minunat. Dar dacă vrei să-ți duci practica la un alt nivel, dacă te-ai așezat pe saltea cu intenția de a te conecta cu sinele tău, cu partea divină din tine ce-ți poate da răspunsuri pe care le cauți de ceva timp, respirația va fi ghidul tău în această călătorie interioară.

Respirația este cel mai puternic instrumentul pe care-l avem la îndemână cu ajutorul căruia ne putem schimba starea de spirit, ne putem îmbunătăți sănătatea și extinde starea de conștientizare.

Respirația, în mod special expirul, te ajută să te scufunzi în interiorul tău, să ajungi adânc în tine și să te asculți. Cu cât intri mai adânc cu atât viața ta spirituală va fi mai bogată. Din acest motiv am început să cred tot mai mult că progresul nu stă în urcare, ci în coborâre. Noi continuăm să credem că trebuie să privim în sus pentru a primi răspunsuri, că trebuie să ne înălțăm spre univers pentru a ne conecta cu sinele nostru superior, dar mă întreb dacă nu este direcția greșită în care ne îndreptăm atenția. Poate iluminarea nu vine de sus, poate energia supremă nu vine din univers, ci de jos, din adâncul nostru.

Cu cât cobori mai mult în tine, cu atât viziunea ta asupra vieții va fi mai profundă și singurul instrument de care te poți folosi în această coborâre este respirația.

Un exercițiu simplu pe care-l poți încerca oriunde ai fi, este respirația în patru timpi. Înspiri numărând până la patru, îți ții respirația numărând până la patru, expiri până la patru și îți ții respirația până la patru. Și continui timp de un minut. După care respiri în ritmul tău.

Sau poți să numeri până la patru pe inspir, ții respirația numărând până la doi și expiri numărând până la șase sau opt.

Sunt două exerciții simple de respirație, dar cu un impact atât de puternic asupra stării tale de spirit.

Dacă tot ai intrat pe acest drum al cunoașterii, nu-ți fie frică să respiri. Lasă respirația să fie ghidul tău, cel care îți luminează calea și care te susține la fiecare pas. Indiferent de situație și de intensitate, respirația adâncă va fi acolo pentru tine. Cu cât situația în care te afli este mai intensă, cu atât mai mult trebuie să te folosești de respirație. Începând cu practica ta de yoga, în care te folosești de respirația ujjayi și de alte tehnici pranayama pentru a-ți liniști mintea și aprofunda prezența, până la o situație dificilă din viața ta de zi cu zi, în care te folosești de respirația adâncă pentru a-ți oferi răbdare și înțelepciune.