Drumul spre propria-mi feminitate

De obicei, în Shavasana reușeam să intru adânc într-o stare profundă de relaxare, lansându-mi conștiința să se lanseze într-o călătorie celestă, departe de corpul meu fizic. Dar nu și în acel moment. Atunci, nu puteam închide ochii și simțeam cum fiecare celulă din mine vibra, era trează, în stare alertă. Mă simțeam ca un animal de vânătoare, cu toate simțurile trezite, hipnotizat de prada pe care o are în față. Toată această efervescență interioară a ridicat la suprafață un gând venit din adâncul meu: o femeie care nu este conectată cu feminitatea ei, nu este o femeie completă. Mi s-a oprit respirația. Am primit acest gând ca o palmă peste față venită de nicăieri. Eu, care toată viața mea, am fugit de feminitatea mea, alegând să fiu cea alfa, yang-ul, cea care ia deciziile, care acționează cu încredere și agresivitate. În acel moment am simțit cum toată inteligența mea s-a transformat într-o glumă. La finalul orei, m-am ridicat de pe saltea, conștientă de faptul că din acel moment voi fi pregătită să primesc schimbări înterioare care-mi vor afecta alegerile din viața mea de zi cu zi.

Acest gând care mi-a ridicat existența la un alt nivel prindea tot mai mult sens, chiar dacă nu-l înțelegeam pe deplin. Începusem să analizez femeile din jurul meu care se simțeau bine în pielea lor, care aveau o energie aparte și naturală, și care progresau atât de frumos și cursiv în fiecare aspect din viața lor. Încercam să găsesc ce anume le face să fie atât de atrăgătoare, iar răspunsul se contura tot mai mult în jurul feminității lor.

Am început să înțeleg că feminitatea nu trebuie tratată ca pe un semn de slăbiciune, ci din contră, poate fi energia creatoare din care se naște puterea ta interioară, magnetismul tău prin care atragi fluiditate în cursul vieții.

Am încetinit puțin ritmul și mi-am adus atenția în interiorul meu, analizând felul cum vorbesc cu mine, felul cum reacționez la stimuli exteriori și unde anume în corp mă simt blocată și nu las energia din mine să curgă. Nu a fost o conștientizare ușor de acceptat, deoarece în toate aspectele am găsit agresivitate și rigiditate duse la extrem. Odată cu dărâmarea zidurilor interioare, a credințelor limitative care până în acel moment au fost stâlpi de susținere a întregilor valori, s-a distrus și temelia egoului meu, atât de mândru și arogant. Mi-au trebuit câteva zile să accept că sunt femeie. Știu, sună ridicol, dar am crescut cu această idee că feminitatea este un defect, ceva ce nu este necesar să explorez pentru a evolua emoțional și spiritual. Dar odată ce te trezești, cred că este mult mai dureros să fugi de propria iluminare, decât să stai să înduri adevărul.

Aceste momente au fost definitorii în reconstruierea creierului meu și a întregii energii pe care am suprimat-o atâția ani.

Am pornit pe acest drum fără să știu exact în ce direcție mă îndrep, dar îmi plăcea la nebunie ce descopăr și îmi plăcea tot mai mult să trăiesc în corpul meu. Am crescut în medii în care am fost constant încurajată să-mi urăsc corpul, tot timpul să-mi doresc să-l modific, să-i explorez limitele în cel mai agresiv mod posibil. La orele de balet eram apreciată și băgată în seamă de profesoare doar când eram piele și os, iar când se întâmpla să mă îngraș câteva kilograme, eram discreditată și ignorată. Reacții care m-au educat să mă simt demnă de iubire doar când arătam ca un băiețel anorexic. Din acest motiv mi-a fost foarte greu să accept momentul în care corpul meu a început să se dezvolte și să prindă forme feminine. Cred că un pas mare în drumul meu spre feminitate a fost când am realizat cât de puțin mă iubesc. Mare parte din agresivitate și încrâncenare îndreptată înspre mine și automat înspre cei din jurul meu, s-a dizolvat când am început să mă accept, să-mi vorbesc frumos, să mă mângâi, să cânt când simțeam nevoia să cânt și să dansez fără să-mi pese de cum arăt. Obiceiuri care în mod normal mi se păreau ridicole, și cu cât le suprimam mai mult, cu atât mă îndepărtam de feminitatea mea, devenind tot mai nefericită în propria-mi piele.

Yoga, mișcarea naturală a corpului (strala yoga, extatic dance), meditația și afirmațiile, au un rol important în conectarea mea cu feminitatea fizică și emoțională. La un curs de ayurveda am învățat un exercițiu pe care îl repet aproape zilnic. Îmi așez palmele pe o zonă din corp pe care o displac cel mai mult, închid ochii și repet cu voce tare ”Te iubesc, te iubesc, te iubesc”. Încerc să cresc în mine un sentiment de iubire pe care-l transmit acelei zone din corp, deoarece partea din corp pe care o urăști cel mai mult, este partea care are nevoie de cea mai mare atenție din partea ta.

Această agresivitate față de corpul meu era transpusă și în exteriorul meu în interacțiunea cu alți oameni, în special în prieteniile mele cu alte femei. Această negare a propriei feminități mă punea într-o postură de superioritate față de femeile cu care interacționam constant, judecând modul lor de a gândi, alegerile pe care le făceau, nereușind astfel să mă conectez cu ele într-un mod blând, să le ascult mai mult și să le judec mai puțin. Cred că această conștientizare a fost una dintre cele mai dureroase, dar și cea care m-a scuturat de atât de multă tensiune fizică și mentală.

Pe zi ce trece, învăț tot mai mult să fiu mai umilă în relațiile cu femeile din jurul meu. Învăț să mă îmblânzesc și să accept că fiecare are lecțiile ei și nu mă aflu în nicio postură privilegiată pentru a le judeca alegerile. În fiecare zi învăț să tac și să ascult mai mult, să susțin prin mângâieri, iubire și compasiune.

Descopăr tot mai mult că feminitatea o simți cu adevărat când înveți să te dizolvi. Odată ce înțelegi că nu este necesar să reacționezi la tot ce ți se întâmplă , îți dai seama cât de natural îți este să lași să treacă prin tine orice plăcere și neplăcere. Cu cât te dizolvi mai mult, cu atât treci mai ușor și elegant prin viață.

Astfel, am învățat să mă deschid mai mult față de vibrația feminină ce mă încurajează să primesc mai multă iubire, să mă las iubită de alții, să simt plăcere și relaxare. Odată ce am învățat să accept nevoile naturale, am început să simt feminitatea cum se manifestă ca un voal de mătase, care mă învăluie cu iubire și gingășie, dar care oricând se poate transforma într-o rafală puternică de vânt ce mă zguduie din temelii.

Puțină lume înțelege și partea întunecată a feminității, o energie ce pornește din adâncimea pântecului. Organele reproductive feminine ne domină stările emoționale, creativitatea și cele mai adânci și puternice dorințe. Din acest motiv este atât de important să te conectezi constant cu zona pelvisului și cu abdomenul inferior. De aici pornesc stările pasionale, poftele, furia, apetitul, intuiția și puterea feminină. Cu cât te deconectezi de aceste zone, cu atât te vei deconecta și de la creativitatea și puterea ta interioară. Cred că perioada în care această deconectare se simte cel mai bine, este pe perioada menstruației, când suntem obligate să ne ascultăm corpul și să-i oferim ceea ce are nevoie; mai multă odihnă, mâncare caldă și liniștitoare și momente în care să ne aducem atenția în interior. Dar de cele mai multe ori, ajungem să facem opusul, să ne continuăm viața la aceeași intensitate, ajungând să fim irascibile, nervoase, să avem crampe și dorințe de a mânca compulsiv. Dacă am face alegeri mai înțelepte în viața de zi cu zi care să ne susțină echilibrul hormonal, de la livestyle la alimentație, de la acceptarea ritmului feminin la dialogul interior pe care-l avem cu noi înșine, perioada menstruației nu ar mai fi privită precum sfârșitul lumii. În această perioadă suntem atât de puternice, de intuitive și de capabile să primim mesaje și idei revelatoare. O explicație științifică este că cele două emisfere ale creierului au o mai bună comunicare, ceea ce ne determină să ne evaluăm sinele, sau locul în care ne aflăm în viață. Astfel, dacă ne oferim spațiul de care avem nevoie să ne ascultăm sinele și corpul, putem primi răspunsuri revelatoare venite din propria intuiție.

Mișcările pe care le includ în practica mea zilnică de yoga, pentru a mă conecta cu zona pelvisului și cu abdomenul inferior, sunt cele care-mi deschid șoldurile, cele circulare, mișcarea naturală a corpului, în care-mi las corpul să mă ghideze, să se exprime cum vrea el. În practică, îmi permit să mă descarc și prin sunete, să oftez, să casc, să gem, să expir tare pe gură. Câteodată încep să plâng, pentru că odată ce intri în zona șoldurilor, intri și în emoțiile și tensiunile ascunse și suprimate. În special femeile adună foarte multă tensiune în zona șoldurilor și din acest motiv multe cliente plâng la orele de yoga. Și este absolut normal. Nu este nimic în neregulă cu ele. Plânsul te scutură de tensiuni și poți ajunge la răspunsuri la care altfel nici nu ai fi ajung.

Să fii feminină nu înseamnă neapărat să porți rochițe și coronițe cu flori, înseamnă să-ți accepți ciclul lunar, să fii în contact cu tine, să te cunoști ca femeie, să știi ce-ți place, să ai limite, să știi cât poți oferi și cât meriți să primești de la cei din jurul tău.

Îmi place la nebunie acest drum pentru că am preluat controlul stării mele de bine, știu cine sunt și ce pot oferi lumii. Conectarea cu propria-mi feminitate mă ajută să cresc, să devin mai puternică, mai blândă cu mine și cu cei din jurul meu și să mă accept.

Încă învăț, încă am zile când mă las ghidată de vechile credințe și obiceiuri, dar știu că de la acel gând revelator din shavasana, nu mai este cale de întoarcere. Tot ce învăț și descopăr, las să se implementeze în mine în ritmul de care am nevoie, fără să forțez. Las lucrurile să curgă fluid. Cred că această abordare este destul de feminină, deci sunt pe drumul cel bun. :)